Bordelurile din Pompei

De multe ori cand suntem la coada la vreun magazin cu mancare se poate intampla sa mai avem pe cate cineva care sa nu stie clar ce vrea sa comande nici cand ajunge in fata vanzatorului. In bordelurile romane din Pompei era cam aceeasi problema.

Ca sa vada cam ce vor clientii cei care detineau bordelurile se foloseau de picturi cu fel de fel de ipostaze sexuale pentru ca fiecare client sa se decida ce dorea sa faca acolo. Romanii erau mult mai deschisi in privinta sexului decat sunt oamenii moderni. Bordelurile nu erau ascunse si se puteau promovau cum stiau mai bine.

Intr-un asemenea bordel Lupanare erau 10 camere pe care invitatii si clientii le puteau folosi cum doreau. Diferitele servicii sexuale erau pictate pe pereti ca sa stie fiecare ce poate face cu cine se afla in camerele respective. Sexul putea fi cumparat si pe strada.

Pe toate zidurile din oras erau desene cu indicatii despre locurile unde se gaseau cele mai bune prostituate si cele mai bune bordeluri. Pe unele ziduri apareau si tarifele pentru un act sexual cap coada. Ba mai mult exista si un district al prostituatelor unde puteai sa alegi ce doreai in materie de femei usoare numai bune pentru orice fantezie sexuala ascunsa.

 

Cateva motive in plus sa vizitezi si tu Sibiul

In weekend-ul trecut, m-am decis in sfarsit si am mers sa vad si eu Sibiul. Imi doresc sa ajung acolo de cativa ani, dar nicicum nu reuseam. In primul rand, am tot planificat calatoria cu un grup de prieteni, dar nu ceva mereu intervenea si nu mai reuseam sa organizam mica escapada. Apoi, am planificat calatoria la Sibiu si cu iubitul meu, dar asa se intampla de cele mai multe ori, cand planifici ceva cu cineva, ca depinzi in mod direct de circumstantele care intervin si in viata si planurile lui, de aceea, nu am reusit sa vad Sibiul nici cu iubitul meu.

Pana cand, saptamana trecuta, intreaga mea frustrare s-a determinat intr-o determinare de neinduplecat ca in weekend eu plec in acest oras pe care vreau sa-l vad de atata timp. Am o buna prietena in Sibiu, pe care am anuntat-o ca vin si care s-a oferit sa ma primeasca la ea, deci, hotarasem rapid problema cu cazarea. Trebuie sa plec pe doua nopti.

Partea mai dificila a venit cand trebuia sa-i explic iubitului meu si prietenilor mei de ce plec singura in Sibiu. Atat iubitul meu, cat si prietenii, aveau alte planuri pentru weekend, de aceea s-au aratat pur si simplu socati de aceasta decizie a mea, care, pentru ei era una spontana, iar pentru mine –  absolut fireasca. Dupa lungi discutii si incercari de a ma convinge ca vom merge in curand impreuna, am reusit sa-i conving eu pe ei de faptul ca decizia mea este prea solida.

Vineri seara eram deja in Sibiu. Am ajuns prea tarziu, de aceea nu am reusit sa vad prea multe, insa ziua de sambata a fost de-a dreptul fenomenala.

Sibiul este un oras foarte frumos, cu o arhitectura exceptionala si privelisti care iti taie respiratia. Centrul istoric al orasului merita sa fie explorat nu ceasuri intregi, ci zile intregi. Un weekend sigur nu-ti ajunge pentru a-i savura intreaga frumusete. Atatea cladiri interesante si atatea capodopere arhitecturale prezinta centrul arhitectural al orasului, incat eu pur si simplu eram uimita de toata frumusetea care ma inconjura. Aveam impresia ca sunt intr-un oras de poveste.

Preferatele mele erau casele vechi, cu obloane la ferestre. Ma opream la fiecare casa pentru a o admira de aproape. Iar ochiurile in acoperisurile caselor sunt un lucru pe care l-am vazut pentru prima oara si m-a uimit intr-un mod placut.

Bulevardul central, care este si zona pietonala este de-a dreptul spectaculos. Fiind plin de cafenele si terase, cu mese elegante si scaune in stil vintage, iti creaza impresia ca esti intr-un oras medieval. Atat Piata Mare, cat si Piata Mica sunt pline cu terase de acest fel, care ii acorda si mai multa viata acestui oras frumos.

A doua parte a zilei am petrecut-o in muzeul in aer liber “Astra”. Eu nu cred ca pot sa redau prin cuvinte frumusetea de acolo. Acesta este un muzeu al caselor vechi si al gospodariilor inca din Evul Mediu. Am vazut acolo atatea case din lemn, acoperite cu stuf sau paie, camere amenajate in stil traditional, mori de vant, utilaje de tot felul si multe alte lucruri, toate amenajate intr-un parc imens, in care nu-ti ajunge o zi intreaga pentru a te plimba si a te bucura de toata privelistea. Sincer, aveam impresia ca sunt intr-un sat romanesc, de prin anii 1900 si ca imediat voi vedea vreun gospodar iesin dintr-o casa sau o gospodina tinerica aparand la unul dintre geamurile caselor din lemn. Acest muzeu al satului te lasa sa patrunzi intr-o lume parca demult uitata si sa vrei sa ramai acolo, sa poti savura cat mai mult din acest spatiu rustic.

Am incheiat seara la un pahar de vin, la o terasa din Piata Mica din Sibiu, impartasind impresiile cu aceasta prietena care m-a primit sa stau la ea. Eram la fel de entuziasmata cum sunt si acum, cand scriu aceste randuri. Mi-am promis sa mai merg in Sibiu si cred ca o sa fac asta in cel mai apropiat timp, deoarece acesta este un oras in care este imposibil sa nu te indragostesti si care te cheama la el iar si iar.

Sa incurajam productia autohtona

Nu pot sa inteleg de ce noi nu avem o cultura a consumerismului. Cea mai mare parte a produselor, un cumparator normal si le achizitioneaza de la producatori externi, iar produsele autohtone sunt atat de mult subestimate. Nu ma refer la produsele alimentare, mai degraba la toate celelalte categorii. Acest fapt se datoreaza, probabil si lipsei unei incurajari din partea statului a productiei autohtone.

Am trecut recent printr-un magazin cu articole vestimentare, magazin autohton, de altfel. Erau niste piese vestimentare incredibile acolo, cu un design extraordinar, din materiale naturale, tesute cu o deosebita delicatete. Incerc sa inteleg de ce femeile ignora in mod normal acest gen de magazine.

Prima explicatie poate fi pretul mai ridicat decat la hainele din magazinele producatorilor externi. Putini stau sa se gandeasca, insa, carei cauze se datoreaza acest fapt. Hainele producatorilor externi sunt produse, de regula, in tarile slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare, unde forta de munca este platita la un pret scazut. Pe cand marea majoritate a produselor vestimentare autohtone sunt realizate in tara, de aceea pretul pentru forta de munca este mai ridicat.

Acum cativa ani circula pe internet un video care prezenta povestea a trei bolggerite care au participat la un experiment initiat de o firma de haine cu renume. Cele trei tinere au lucrat timp de o luna la o fabrica de productie a acestei firme intr-o tara slab dezvoltata. Daca la inceput tinerele se aratau incantate de aceasta experienta, in scurt timp au inceput sa se revolte fata de conditiile de munca din fabrica si sa devina din ce in ce mai indignate.

Mi se pare absolut necesar sa constientizam importanta dezvoltarii productiei autohtone si sa o incurajam. Daca ati evitat pana acum aceste magazine, va indemn sa le descoperiti si sa vedeti cat de speciali va veti simti acolo. Spor la cumparaturi !