In copilarie scarlatina poate fi o boala foarte greu de suportat. Ce manifestari are si ce complicatii poate da?

In copilarie, cum e si firesc, sistemul imunitar nu este asa de puternic, e in formare. De aceea acum suntem predispusi la o multime de boli infectioase si contagioase. Printre ele se numara si scarlatina. Boala apare mai ales la copiii care merg in comunitati, la cei de scoala sau de gradinita, fiind produsa de streptococul beta-hemolitic de grup A. Adesea copilul se imbolnaveste prin octombrie, noiembrie, cand e incidenta maxima, microbii scarlatinei sunt transmisi usor pentru ca sunt prezenti in gat si in nas.

Transmiterea microbilor care provoaca scarlatina este foarte rapida, doar un stranut si un tusit mai puternic, o discutie pot fi suficiente pentru imbolnavire. Copilul care are deja scarlatina are febra, dureri de cap si de membre, de stomac, stare alterata de sanatate, varsaturi. Exantemul e prezent si el, se manifesta violent la 12-48 de ore de la febra instalata si ea foarte rapid. Scarlatina prefera gatul si toracele, extremitatile, acolo apare eruptia tipic. Mucoasa faringiana este foarte iritata, amigdalele sunt marite, par infectate, purulente, limba incepe sa se „descuameze” avand o culoare zmeurie. Urmeaza alt stadiu manifestat tot la nivelul limbii, cand limba seamana cu cea de pisica, foarte fina. Ca si varicela, si scarlatina e periculoasa nu atat prin manifestarile clinice, cat prin complicatii. Pneumoniile, adenitele, abcesele pulmonare, problemele cu inima, meningitele, iata doar cateva complicatii foarte periculoase care se pot asocia manifestarilor normale ale bolii.

Cei mai afectati de aceasta boala sunt copiii de pana in 10 ani, varsta minima la care se poate manifesta scarlatina este de un anisor. In general ei se imbolnavesc usor, streptococul intra in corp pe cale faringiana, dar poate sa intre si prin piele, prin tesuturi conjuctive. In corpul gazdei streptococul incepe sa elibereze multe toxine pirogenice, A, B sau chiar C, de unde si eruptia puternica, greata, durerile mari de stomac, febra, durerile acute de cap. Tratarea scarlatinei nu e dificila, penicilina rezolva aproape de fiecare data simptomatologia asociata. La finalul bolii pacientii nu au voie in colectivitati inca o saptamana, doua, pentru a nu transmite virusul si altor micuti.

Frontiere care nu sunt foarte popularizate

Marele Zid Marocan. Are 2.600 km lungime, se afla in Sahara de Vest. Este format din nisip desertic de trei metri inaltime si e protejat de garduri electrice, radar, sarma ghimpata si soldati, alaturi de vreo sapte milioane de mine. E cea mai bine pazita frontiera din lume si are cel mai lung lant de mine puse pentru a omori oameni. De ce atata paza in desert? E vorba de teritoriul care e tot mai disputat. Noi de referim la Marocul de Sud, dar cei care locuiesc acolo cred ca apartin unei republice democarte nerecunoscute, arabice. Cealalta jumatate a zonei e controlata de o alta grupare care lupta pentru independenta si recunoasterea republicii.

Marocanii sunt atacati mereu de catre cei aflati de partea cealalta a zidului. Multi dintre inamici ajung sa sape pe sub zid ca sa treaca de el. Cei care au de suferit mereu sunt de fapt locuitorii din zona respectiva, care sunt prinsi in conflict fara sa vrea. Unii mor fara sa stie dupa ce calca pe minele pregatite pentru inamici…
Zidul Baghdad-ului. Un fel de Zidul Berlinului modern, Zidul Baghdad-ului are patru kilometri lungime, e din ciment si e o bariera care separa partea Sunita de cea Siita. Inainte sa aiba zidul militia sunita lansa atacuri asupra civililor siiti, asupra armatei iraqiene si asupra trupelor americane. Siiti atacau si ei sunitii din zona si era un razboi permanent. Trupele americane s-au cam saturat si au construit zidul ca sa termine cu conflictele permanente si sa potoleasca militia sunita. Desi nu mai sunt atatea atacuri si atatea victime, sunitii se tem acum ca sunt despartiti de Baghdad. Altii cred ca zidul ii tine departe ca sa poata face ce doreste militia siita cu cei de dincolo de zid. Unele afaceri si facilitati sunt dincolo de zid, asa ca sunitilor le e si mai greu.

Dupa ce a fost ridicat insurgentii suniti au incercat sa-l puna la pamant cu bombe. Ce a fost distrus din zid a fost reparat imediat si cei care au facut asta au fost pedepsiti.

Informatii utile despre cancerul penian

Cancerul penianUna dintre formele rare de cancer, cancerul penian, este printre putinele forme de cancer cu transmitere sexuala, numarul infectiilor crescand ingrijorator de la un an la altul. Cancerul penian are manifestari destul de comune la inceput, dureri si dificultati la urinare, jet urinar mai slab si urinari cu sange, destul de frecvente noaptea. Pe masura ce boala evolueaza pacientii care au cancer penian vor prezenta noduli la nivel testicular, dureri pelviene, leziuni la nivelul penisului, dar si dureri de stomac si modificari de tranzit intestinal, sange in fecale. Se poate ajunge si la probleme respiratorii, tuse, respiratii scurte, oboseala cronica nejustificata, stare de rau acutizata pe masura ce timpul trece.

Diagnosticarea este simpla daca pacientul ajunge la timp la medic, in fazele incipiente ale bolii, un examen clinic fiind cea mai rapida cale de diagnosticare corecta a cancerului penian. Pacientii diagnosticati cu un cancer penian au aceleasi variante clasice de tratament, interventii chirurgicale, radioterapia si chimioterapia. Daca se fac operatii se elimina tumorile, ceea ce poate duce si la eliminarea unei parti din tesutul sanatos din jur. Pentru cazurile mai grave se intervine cu laser, mai ales daca exista leziuni de suprafata. Radioterapia previne raspandirea si multiplicarea celulelor canceroase, chimioterapia se bazeaza pe medicamente specifice pentru un anumit tip de forma canceroasa. Preventia este foarte importanta in cazul unui cancer penian, e bine ca zona intima sa fie bine spalata si curatata, cat mai des, dupa fiecare raport sexual, prezervativul sa fie utilizat de fiecare data cand au loc relatii intime.

Foarte importanta este si gasirea unui tratament adecvat in functie de locul de manifestare si de stadiul bolii, depistat in urma diagnosticarii realizate de specialisti. In functie de starea in care se prezinta pacientul, tratamentele clasice pot fi combinate pentru obtinere unor efecte cat mai puternice asupra celulelor canceroase sau tumorilor deja existente.