Movies make my world go round

Îmi petrec o grămadă de timp din viața mea de vierme care respiră aerul degeaba timp de măcar 2 ore pe zi uitându-mă la filme. Am văzut multe. O mare parte din ele foarte proaste. Îmi vine greu să recunosc că am văzut și am râs la unele filme cu Adam Sandler. Exact, plural. M-am plictisit la Moartea domnului Lăzărescu și am plâns în timpul nunții roșii. Am un fetiș cu multe personaje de-ale lui Tarantino, incluzând-o pe Uma și cam atât. Ah, și să nu uit. Lost in Translation, a înțeles cineva pe bune filmul ăla? Că nu știu, dar nu înțeleg de ce e așa mișto și n-am chef să mă uit pe youtube la filmulețe ce-mi explică semnificația filmului cum nu am făcut pentru A space odysey.

Dacă ar fi să fac o listă cu filmele ce au mișcat ceva în mine, acolo jos sau acolo sus, în mod absolut aleatoriu, ar fi cam așa:

Kill bill (vol 1+2 si 3 ce va sa vie)
Wow, ce original, un film de Tarantino, și nici măcar ăla cult Pulp Fiction cu Uma Thurman. E celălalt cu Uma, ăla în care e blondă și face rost de o sabie japoneză și se duce să-l omoare pe unu Bill care a lăsat-o gravidă și a împușcat-o în ziua în care ea se mărita cu altul mai prost, dar mai frumos. Asta așa, mai pe scurt. Totul pe un soundtrack care nu exclunde o trupă de punk japoneză și nici pe Zamfir. Unde mai pui că absolut fiecare scenă din filmele astea arată ca o poză genială. Și are monologul ăsta:
The Bride: [to the viewers] Looked dead, didn’t I? But I wasn’t. But it wasn’t from lack of trying, I can tell you that. Actually, Bill’s last bullet put me in a coma. A coma I was to lie in for four years. When I woke up, I went on what the movie advertisements refer to as a ‘roaring rampage of revenge.’ I roared. And I rampaged. And I got bloody satisfaction. I’ve killed a hell of a lot of people to get to this point, but I have only one more. The last one. The one I’m driving to right now. The only one left. And when I arrive at my destination, I am gonna kill Bill.

Hai că-i mișto, așa-i? Plus că toată lumea asta a lui Tarantino e mișto. Că nu folosește niciodată branduri din viața reală, le inventează și le folosește în toate filmele lui – gen asta cu țigările „Red Apple” sau Teriyaki Donut, Benny-s World of Liquor sau Big Kahuna Burger. Personajele sunt în mare parte oameni răi cu o grămadă de defecte, se enervează repede și au omorât alți oameni fără un motiv anume sau ca să-și salveze nevasta. Datorită lui am văzut ce face Waltz când se plictisește să fie dentist și am auzit ce prost vorbește italiană Brad Pitt. Și Uma, am zis de ea deja?

The virgin suicides
În periplul meu pe internet, când aveam vreo 15-16 ani și citeam o grămadă, am găsit o recenzie la Sinuciderea fecioarelor și am citit-o. Eram o neînțeleasă la rândul meu și cartea m-a prins și m-a zguduit tare de tot. Vreme de 3 ani am rămas cu ce-și imagina creierul meu despre cum ar arăta personajele și când în sfârșit am descoperit-o pe Sofia Coppola, am văzut și filmul făcut după carte. Sofia, nu ți-am spus niciodată, dar ne-am imaginat cartea la fel.
Uite ce are înăuntru:
Narrator: Collecting everything we could of theirs, the Lisbon girls wouldn’t leave our minds but they were slipping away. The color of their eyes was fading along with the exact locations… of moles and dimples. From five, they had become four, and they were all the living and the dead, becoming shadows. We would have lost them completely if the girls hadn’t contacted us.
Sau:
Narrator: What lingered after them was not life, which always overcomes natural death, but the most trivial list of mundane facts: a clock ticking on a wall, a room dim at noon, and the outrageousness of a human being thinking only of herself.”

Unde mai pui că toată coloana sonoră e de fapt albumul The Virgin Suicides, Air. Dacă nu l-ai ascultat până acum pune mână pe mouse și vezi că-l găsești întreg pe youtube. Pentru efect, joacă și Kirsten Dunst, James Wood și Kathleen Turner.

The Royal Tenenbaums
Filmul ăsta e așa de ciudat. Genul ăla de ciudat așa drăguț în care copiii își creează imperii la bursă, devin campioni mondiali la tenis și fetele se apucă de fumat prea devreme. Ta-su se preface că are cancer, sau ceva ca să aibă unde dormi la noapte și un negru vrea să-i fure nevasta. Ei hai, se putea și mai departe de realitate dacă n-ar fi băgat și un indian absurd de loial.
Wes Anderson, acest ciudat, rege la hipsteri. Când mă uit la filmele lui mor de ciudă, invidia mă măcină pe dinăuntru, mă apasă rău de tot pentru că mi-ar plăcea să am parte de măcat un fragment minuscule din imaginația lui.

Printre altele, dacă te uiți la film, o să-ți treacă prin cap fugitive gândul că poate Owen Wilson nu e un actor chiar așa prost și Gwineth Paltrow nu pare o scorpie insuportabilă, ba chiar te-ai putea regăsi în personajul ei. Ciudat, știu! Și uite cât de ciudat devine:

The Devil wears Prada

Groundbreaking, știu. Nici eu nu mă așteptam să am curajul să recunosc public cât de tare îmi place filmul și de câte milioane de ori l-am văzut și de câte ori am urlat după Andrea să nu arunce telefonul că o relație cu un tip e supra evaluată și ăla nu arăta chiar așa bine. Pft. Prin intermediul filmului vezi o frântură din viața aia exclusivistă și superficială pe care cu toții iubim să o urâm. Sau ceva de genul ăsta.
Momentul în care am realizat că „Odată cu puterea, vine și o mare responsabilitate” este un citat luat din niște desene animate numite Spiderman, la fel m-a trăznit și Nigel spunând că cică dacă te paște o promovare la muncă, cel mai probabil te paște și un divorț, sau că pentru a putea avea succes trebuie să trădezi și să minți și chestii de-astea ce fac oamenii răi, sau cum îmi place mie să-i alint, oameni.

Ah, și joacă Meryl Streep! Și ce rol mișto face! Cică personajul ar fi inspirit de Ana Wintour. O iubesc pe Ana. Tuturor le este atât de frică de ea că nimeni nu ar curaj să îi spună că doar țăranii poartă ochelari de soare înăuntru. Of.

Lord of the rings

Nu știu alții cum sunt, dar eu am avut odată un vis în care Gandalf era bunică-meo și mergeam cu el în aventuri și seara înainte de culcare îmi dădea și mie puțin Longbottom pentru un somn. Apoi am mai avut unul în care eram elf și Legolas mă iubea pe mine, nu pe roșcata aia nenorocită de i-a frânt inima. Unul în care evident eram Eowyn și omoram orci și seara mă întorceam acasă la Aragorn care pregătea masa și mă întâmpina cu un masaj la umeri. Ce pot să zic? Visez prea mult.

Nici nu știu cu ce să încep, filmul este deja un clasic. Nu am citit cărțile, din păcate eram ocupată cu Harry Potter, am fost un copil mai încet la minte. Absolut tot universul în care se petrece acțiunea este gândit în cele mai mici detalii. O lume în care există oameni și există orci și există elfi și dragoni și tot soiul de creaturi. Liv Tylor e elf. Deja un motiv suficient ca să te uiți la film. Soundtrack-ul a primit și Oscar și Grammy, nu că ăsta ar fi neaparat un criteriu de luat în seamă, dar ajută. De fapt, nici nu contează premiile, ce dacă seria a luat mai bine de 11 premii Oscar? Filmul a reușit mai mult de atât. Dacă ai un prieten urât, îi zici Smeagol. Dacă ai vreo chestie specială ție, îi zici „my precious”. Într-adevăr, sunt glume proaste la care ar trebui să renunți. Filmul, în schimb, rezistă prin maratoane de aproximativ 12 ore, varianta extended, uncut.

XS-1

Navetele spatiale au fost realizate pentru a putea lansa in spatiu la nesfarsit astfel de vehicule complexe. DARPA si-a propus sa faca navete spatiale cu lansare verticala si aterizare orizontala si a reusit sa construiasca un prototip numit XS-1, o naveta spatiala care se doreste a fi capabila sa se lanseze pe verticala cu o minima infrastructura.

Naveta va fi capabila sa ajunga pe orbita joasa a Pamantului, sa se reintoarca pe Terra si sa aterizeze pe o pista normala. Nava va ajunge de 10 ori in zece zile pe orbita, costurile fiecarei calatorii se vor reduce cu cinci milioane de dolari, de cinci ori mai putin decat costa astazi. Ca sa ajunga pe orbita naveta va avea nevoie de o racheta Atlas V. Naveta spatiala va fi propulsata in spatiu la viteza supersonica de pe orbita joasa a Terrei.

A ajunge in spatiu va fi mai usor decat putem crede, DARPA spera ca totul sa fie functional si sa permita diverse aplicatii militare, civile si comerciale.

Pi si problema panglicii

Imaginati-va ca aveti o panglica si o aranjati in jurul Pamantului. Pamantul, de dragul explicatiei simplificate, este o sfera perfecta cu circumferinta de 24.900 mile. Care ar fi necesarul de panglica pentru a inconjura tot pamantul la o distanta de 1 inch deasupra suprafetei sale. A doua panglica ar trebui sa fie mai lunga decat prima, nu? Nu. A doua panglica va fi mai mare cu 2pi sau 6.28. Presupunand ca Pamantul este o sfera perfecta ar insemna ca e vorba de un cerc gigant cu o circumferinta de 24.900 mile la ecuator. Asta inseamna ca raza este de 24.900/2pi adica vreo 3.963 mile. Panglica ce atarna la un inch de Pamant va avea o raza cu un inch mai lunga decat cea a Pamantului. Circumferinta celei de-a doua panglici necesare va creste cu doar 2pi. Nu conteaza cat e raza originala, cresterea razei cu un inch va duce la o crestere cu 2 pi in circumferinta.

Marte are un mohawk

In 2013 o nava spatiala a fost lansata ca sa studieze planeta Marte. Pe baza observatiilor facute s-a descoperit faptul ca Marte are un Mohawk trendy. Hairstyle-ul planetei este format din particule incarcate electric care sunt aruncate cat colo de vanturile solare din atmosfera inalta a planetei. Campul electric creeat de vanturile solare directioneaza particulele la fiecare lor. In urma acestui fenomen apare o patura de ioni care seamana cu un Mohawk.

Roiurile de muste efemere si accidentele rutiere

Mustele efemere adora sa mearga in roiuri si sa provoace probleme. In forma imatura isi petrec mare parte din viata pe luciul de apa. Cand ajung la maturitate incep sa se inmulteasca in aer. Toata populatia se maturizeaza odata pentru a reduce sansele de a fi pradata. Atunci cand devin mature se deplaseaza peste tot in grupuri mari, creand un fel ceata neagra. Se inchid autostrazi, poduri, au loc accidente din cauza lor, ele sunt atrase de lumina, condusul e imposibil. Desi nu depaseste 2.5 cm, musculita poate forma cu suratele ei straturi dense pe sosele si provoaca multe neplaceri soferilor. Unele roiuri sunt suprinse chiar si de catre radarele meteo.

Procesarea duala

Memoria noastra are si momente in care nu functioneaza cum trebuie sau se foloseste de procesare prea activa. Cand percepem un anumit lucru creierul nostru arunca imediat respectivul element in memoria de scurta durata. Daca vom continua sa luam la puricat informatia procesata aceasta va fi transferata in memoria de lunga durata, de unde o putem acces mult mai usor. Tot ce se stocheaza in memoria de scurta durata va fi pierdut daca nu facem acest eforta de codare. Cand percepem ceva anume creierul incearca simultan sa codeze noua amintire formata si sa o trimita in memoria de lunga durata, de unde si iluzia rezultata ca am trait acel lucru si inainte, desi nu stim cand. Creierul are erori de timing in unele clipe, alteori nu, ceea ce e ciudat, insa se poate ca si el sa aiba momente cand nu functioneaza la capacitate maxima.

Dorothy Gibson

Dorothy Gibson si filmul despre supravietuirea in urma scufundarii Titanicului, la 29 de zile dupa scufundare. La intoarcerea in New York vedeta de cinema Dorothy Gibson a avut un singur gand. Sa discute cu managerul sau si sa faca un film despre cum a supravietuit ea unui asemenea accident catastrofal. Actrita a scris scenariul si si-a spus intreaga experienta intr-un film unic la acea vreme. Ca sa dea mai multa autenticitate peliculei a purtat si aceeasi rochie in film, rochie care o avusese pe Titanic. La nici o luna dupa scufundarea Titanicului in cinematografe oricine putea vedea cam cum a fost experienta traita de femeie. Unele cronici de film au fost pozitive, multe au fost negative pentru ca se exploata o tragedie si se foloseau anumite detalii pentru a „stoarce” bani de la privitori.

Citizen-Ads

Desi se aloca bugete uriase pentru publicitate si marketing, cei care lucreaza in domeniu nu vor putea sa obtina niciodata tot ceea ce isi doresc, oricat de bine ar targeta si ar segmenta publicul, pentru ca mintea umana e foarte complexa si greu de „ghicit”. Marketerii viseaza insa la o zi in care clientii sa faca totul pentru ei. User Generated Content, iata noul concept despre care poate ati mai auzit, un concept simplu, cu efecte interesante.

Practic ai un client care a primit un telefon si face un video in care desface cutia, iti arata cum functioneaza, spune involuntar ce ii place, ce nu, la ce sa fie atenti alti useri. Un studiu din 2013 despre comportamentul adultilor pe Internet a ajutat la rafinarea acestor descoperiri. Doar 1 din 10 adulti au incredere in reclame online sub forma de banner sau in publicitatea directa, insa mai bine de 70% vor avea incredere in produsele si calitatile lor daca le aud de la niste oameni obisnuit, care fac un review sincer, chiar daca mai stangaci. Si uite asa se naste un nou model de advertising, in care brandurile au producatori de continut de top si disemineaza continutul mai rapid si mai eficient. In viitor linia destul de fragila dintre consumatori si marketeri va deveni asa de greu de observat incat reclamele vor fi targetate, personale, uneori parca prea apropiate de cei carora li se adreseaza.

Cea mai mare realizare va fi faptul ca nici macar nu vom mai privi reclamele ca pe niste promovari, reclame la produse, ele vor fi mai degraba un fel de indrumare, de realitate pe care noi nu am vazut-o pana atunci, nu ne-am dat seama de ea, dar o descoperim cu placere.

Photoshop va permite modificarea fisierelor audio exact ca in cazul fotografiilor

vocoNu e grafician care sa nu cunoasca celebrul program de prelucrat poze Photoshop, un tool extrem de util atunci cand vine vorba de efecte grafice deosebite si de modificarea pozelor in cel mai scurt timp. Practic nu iti ramane decat sa incarci poza in Photoshop si sa incepi sa te joci cu ea si cu efectele pe care le ai la indemana, pentru a o putea integra mai apoi in diverse alte proiecte digitale. Avantajele programului de editare foto sunt date de viteza mare de procesare, de numarul mare de meniuri si submeniuri care corespund unor functii avansaate si de foarte multe „artificii” pe care le poti experimenta atunci cand ai de modificat poze. Adobe, firma care detine Photoshop are deja multe produse de prelucrare audio digitala si de alte tipuri, Audition sau After Effects.

Recent ea a anuntat ca isi doreste sa lanseze pe piata un altul mult mai sofisticat care sa dea nastere unor voci si cuvinte acolo unde nu exista. Nu e nimic sf in acest mod de procesare, si astazi putem adauga voci si sunete pe inregistrari, chiar si virtuale, insa diferentele se pot sesiza imediat, e nevoie de foarte multa prelucrare pentru ca diferentierea sonora sa fie mult mai mica. Proiectul foarte indraznet se numeste VoCo si permite adaugarea de cuvinte in inregistrari originale, artificial, vocea fiind similara cu cea din restul inregistrarii. Spre deosebire de Audition care doar proceseaza vocile, VoCo va prelucra mult mai avansat sunetele si va permite adaugarea lor digitala fara a se diferentia de cele umane. Functionalitatea se pare ca va ateriza in toate produsele detinute de companie, va elimina zgomotul de fond si va curata inregistrarile mult mai eficient.

Un astfel de program va fi foarte usor de utilizat, costurile sale s-ar putea sa fie mai mari, insa nu atat de ridicate pe cat s-ar crede, specialistii care il vor folosi vor descoperi care sunt cele mai noi functionalitati si vor putea lucra mult mai eficient cu el pe termen lung. Timpii de procesare vor fi mai mici decat in cazul aplicatiilor clasice de prelucrare audio simpla, asta pentru ca toti cei care le vor folosi sa poata sa termine ce au de facut mult mai rapid si mai bine.