Witold Pilecki

Este singura persoana care s-a oferit voluntar in lagar si care a mai si scapat. El era un veteran de 39 de ani care a luptat impotriva nazistilor si a facut parte din rezistenta poloneza.

Rezistenta l-a trimis la Auschwitz ca sa afle mai multe informatii despre conditiile de acolo si despre ororile care se intamplau.

S-a lasat arestat in 1940, a ramas trei ani in lagar, a adunat informatii, a realizat si o retea a rezistentei formata din prieteni din lagar. In 1943 a creionat un plan de evadare pentru a scapa cu viata de acolo.

In aprilie, pe cand lucrau la brutaria din afara taberei el si doi prieteni au fugit si au scapat foarte usor de ororile de acolo.

S-a intors in Varsovia si nu a putut sa convinga rezistenta sa atace o data pentru totdeauna lagarul. Nazistii l-au arestat si l-au dus intr-o alta tabara de concentrare.

In 1945 a fost eliberat de armata americana, polonezii l-au arestat in 1947, l-au torturat, apoi a fost executat. Nu se stie pana astazi unde a fost ingropat.

Operatia facuta de frizer

Pe timpuri te duceai la frizer pentru barbierit si tuns, dar frizerul te putea rezolva si cu o amputare de deget daca doreai.

Ca sa le dea de inteles celor care doreau astfel de servicii ca era dispus sa faca tot felul de operatii vitrina frizerul punea un vas cu sange sau avea pilonii de la intrare in rosu si alb.

Albul insemna bandaje, rosul sangele. Cel mai popular serviciu pe care il puteai cere unui frizer era sa-ti „lase” sangele rau sa iasa din tine. Ori cu briciul, ori cu lipitorile sangele tot iesea din venele deschise larg.

De multe ori se pierdea prea mult sange pentru ca frizerul nu era chirurg si nu prea stia cand sa se opreasca.

Perforarea craniului era o alta practica foarte ceruta. Cine avea dureri de cap, abcese, dementa, boli mintale, cerea o gaurica mica, mica in cap si gata… toate treceau.

Nu exista anestezie si nici pacientii nu aveau niciun fel de alinarea cu vreun medicament. Se mai cereau si amputarile.

Nu se stie ce boli puteai lua si nici cat de eficiente erau aceste tehnici, dar foarte multa avea mare incredere in frizeri.

Simon Gronowski

Simon era un evreu tanar din Belgia, avea doar 11 ani cand parintii au fost dusi in lagarul de concentrare.

Tatal scapase de nazisti si baiatul voia si el sa urmeze actiunile tatalui.

Simon a sarit din trenul cu care erau transportati in lagar, a fugit in padure scapand de rafala de gloante. O femeie dintr-un sat l-a dus la politie, unde a fost ajutat.

L-a trimis la Bruxelles si s-a reintalnit cu tatal sau, impreuna au trecut de razboi ascunzandu-se la familii catolice. Mama si sora au murit in lagar…

Dupa razboi Simon a devenit cantaret de jazz si judecator, a avut o familie frumoasa, a scris si o carte despre tot ce indurase, a vorbit in public despre problemele sale si despre libertate si pace.

Folosirea legala a drogurilor

In timpul Razboiului Civil american se spune ca peste 400.000 de soldati devenisera dependenti de droguri.

In mod bizar se spune ca daca si-ar fi injectat in vena drogurile nu ar mai fi ajuns substantele in stomac si nu ar mai fi creat dependenta atat de mare.

Pe atunci era foarte simplu sa pui mana pe droguri, chiar fara reteta medicala. Pentru ca femeile erau vazute ca sexul slab primeau prescriptii medicale pentru tot felul de boli.

Femeile erau de trei ori mai dependente de droguri. Doamnele luau droguri pentru a scapa de extenuare sexuala, pentru diverse dureri, isterie, stare de greata cauzata de sarcina.

Tot femeile luau si cocaina ca sa fie mai vorbarete si cu mai multa pofta de viata.

De ce este important voluntariatul?

Cei care au facut vreodata voluntariat stiu ca asta e o experienta care te marcheaza pentru totdeauna si din care inveti foarte multe lucruri utile, la care apelezi pe parcursul dezvoltarii profesionale. Astazi asistam la o valorificare aproape maxima a conceptului de “voluntariat”, prin aparitia unor organizatii non guvernamentale, grupuri de initiativa si asociatii cu domenii de activitate din ce in ce mai interesante. Foarte multe probleme care sunt lasate de umbra de autoritati sau pur si simplu nu tin de competenta acestora, sunt preluate de catre ONG-uri si acesta mi se pare un lucru formidabil.

Desigur, nu pot sa trec cu vederea parerea unor cinici care afirma ca voluntariatul este o pierdere de timp, mi ai ales ca nici macar nu esti platit pentru asta. Parerea mea este ca voluntariatul iti ofera o experienta mult mai interesant si captivanta decat viata de birou. Prin voluntariat obtii o experienta valoroasa prin actiuni de implicare in comunitate, gasire de solutii pentru diverse probleme sociale si, desigur, scriere de proiecte. Voluntarii care au ajuns sa scrie proiecte, stiu cu cata emotie sunt asteptate rezultatele concursului si cat entuziasm poate provoca o idee pentru un nou proiect.

Un avantaj important al voluntariatului cred ca tine de egalitatea de sanse, indiferent de varsta, sex, conditie sociala etc. In special, pentru tinerii care nu se pot angaja inca, voluntariatul ofera acea experienta care-i ajuta sa depaseasca multiple bariere in comunicare si relationare, sa-si valorifice creativitatea, sa cunoasca oamenii noi, sa-si schimbe mult tiparele de gandire.

Cu toate ca voluntariatul se considera a fi implicarea fara a primi o rambursare pentru efortul sau timpul depus, cred ca sunt multe alte mijloace de a rasplati voluntarii, cum ar fi oferirea de locuri la tabere de odihna, asigurarea tuturor comoditatilor pe gratis in timpul desfasurarii proiectelor. Dar si mai important, cand vine vorba de scrierea si implementarea de proiecte, prin accesarea anumitor fonduri poate fi rambursata si munca celor care lucreaza la proiect. Un alt avantaj important al voluntariatului este cel ca a inceput sa fie recunoscut drept experienta profesionala, ceea ce mi se pare intr-adevar un pas important.

Eu fac voluntariat de la varsta de 13 ani si stiu ca este ceva care ma reprezinta si care-mi place foarte mult. In deosebi, imi place sa gandesc proiecte noi, sa caut idei si sa le dau forma. Am reusit sa implementez proiecte faine si sunt foarte mandra de asta. Un proiect recent pe care la care am participat in calitate de voluntar, a fost un concurs de frumusete si inteligenta, pentru care am lucrat in calitate de coordonator pe frundraising. Cred ca majoritatea cunosc faptul ca multe proiecte si evenimente ale ONG-urilor se desfasoara datorita unor activitati riguroase de fundraising si gasire de sponsori/parteneri.

Pot sa afirm ca este o experienta interesanta, mai ales cand trebuie sa-i prezinti eventualului partener cererea si oferta ta. In cazul proiectelor de genul, trebuie intr-adevar sa stii sa vinzi, altfel nu ai sanse sa obtii o sponsorizare, trebuie sa fii convigator si sa stii pentru ce ai venit.

Fara indoiala, voluntariatul m-a marcat intr-un mod indubitabil si sunt mandra de asta, caci stiu ca lejeritatea si increderea in sine cu care pot sa ma apuc de un proiect/activitate/eveniment sunt rezultatul anilor de antrenament.