Cum sa te ”sinucizi” din viata sociala?!

Cateodata, mai ales atunci cand cei care conteaza nu sunt alaturi de tine, vrei sa dispari, sa-ti astupi urmele pasilor si sa nu mai dai crezare cuvintelor spuse din complezenta, din nevoia de a completa ceva, din nepasare. dar de ce sa spui ceva cand nu-ti pasa, cand pur si simplu n-ai chef, sau ti-e egala cu zero prezenta celui care are nevoie de atentie, nu de cuvinte, daca o poti oferi, daca nu lasa totul balta…

Fugi… de ce complezenta, nu mai bun e refuzul? mai bine un nu raspicat…macar stii pe ce poteca sa alergi in continuare. de ce sa cerni sperante, ganduri, vise? de ce sa nu fii sincer cu tine? sa nu te mai amagesti? sa nu mai amagesti…

Cateodata vrei sa fii singur dar in singuratatea aceea vrei sa te poti bucura de tine si de acel cineva care te lasa sa te bucuri in tihna de pacea ce prezenta lui/ei ti-o insufla. cateodata acel cineva  nu stie ca il concepi ca pe acel perfect tie, unic in tine, o forma bizara care te face sa speri, lasandu-l in acelasi timp sa respire prin tine, fara tine, cu tine, facandu-si drumul in viata, constientizand ca prezenta ta va dainui vesnic in sufletul sau…

Ceasul bate in gol pentru ca nimic nu mai respira pentru tine, iar atunci cand simti ca nu poti fi singur nici macar intre patru pereti care-ti inghesuie sufletul, atunci te uiti la telefon intr-una, cu gandul ca poate te cauta cineva, un prieten, o prietena, macar mama, sau tata, care uita sa-ti spuna la multi ani, dar nici macar ei nu se mai gandesc la tine, daramite cel sau cea pe care l-ai/ai vrea/o.

Oamenii stiu sa fie egoisti. stau si ma intreb de multe ori de ce mie nu-mi iese niciodata. . . nici macar atunci cand ma chinui, cand rup din mine suflet.

Cum sa te sinucizi din viata sociala? in primul rand trebuie sa uiti de tine. sa nu mai ai ganduri si da, sa fii egoist. pentru ca atunci cand esti egoist, iti stergi profilul de facebook si nu-ti mai postezi gandurile decat pe o foaie de hartie care de fapt e un bon de casa de la cumparaturi, iar dupa aia il botesti bine si il arunci sub masa. Sau atunci te gandesti sa stergi si numarul de telefon de frica ispitei de a mai cauta.

Dar si pe ala il notezi undeva cu gandul ca poate nevoia mai rasare. desi nu mai esti ghidat de nevoi. te scuturi de tot si incerci sa te gandesti la cel mai abject lucru de pe planeta: supravietuirea care vine odata cu o pozitie inalta in societate.

Eu n-am curaj sa ma sinucid din viata sociala desi de multe ori am incercat. nici macar asta nu-mi iese. pentru ca eu traiesc pentru oameni, chiar si pentru cei care nu merita. dar consider ca un gram sau dram de atentie as putea primi, chiar daca vine cu un gand urat.

FacebookGoogle+LinkedInTwitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *