Tu chiar vrei sa mergi la cules mere?

la-cules-mereAm deja cativa ani de cand m-am mutat la chirie si stau la oras impreuna cu iubitul meu. Cu toate acestea, in mine inca este acel spirit al padurilor si campiilor de la tara. Eu ma crescut la tara si ma bucur atat de mult de acest lucru. Acum, o data cu venirea toamnei, mi s-a facut asa un dor sa merg in camp, sa merg in livezi la cules mere. Din pacate, nu mai am unde sa merg acum acasa, caci nu mai este nimeni dintre ai mei, dar dorul de livada nu vrea sa ma lase si gata.

I-am povestit despre asta si iubitului meu, iar la cateva zile dupa asta, a venit si surpriza. Joi, cand ne-am intalnit seara acasa si am inceput sa discutam planurile pentru weekend, mi-a zis ca mi-a pregatit o surpriza. Ca el, de fapt, a si vorbit cu un prieten foarte bun, care are mai multe livezi, sa mergem in acest weekend la el si eu sa pot sa culeg mere cate voi dori. Eram atat de surprinsa, desigur, placut surprinsa.

Nu mai puteam astepta pana sa ajung sambata, ca sa mergem la livada. Mi-am pregatit toate hainele, m-am gandit sa ma imbrac bine, sa nu-mi fie rece cumva. Prietenul la care am mers, este unul foarte apropiat pentru iubitul meu, din pacate, ne vedem cam rar, la sarbatori, de obicei sau cand mai trece prin oras, deoarece sta cam departe de noi. A mostenit terenurile agricole de la parintii sai si, deoarece ii place inca de mic agricultura, a tot dezvoltata aceasta pasiune, pana cand nu a transformat-o intr-o afacere frumusica. Este prima oara cand am mers, insa, la el, deoarece ultima perioada fusese foarte ocupat.

mere-toamnaAm ajuns la livada. Deoadata am simtit mireasma extraordinara de toamna si mere. Am prin din fuga cosul si am alergat pana in mijlocul livezii. Nu mai aveam nevoie de nimeni, doar eu si livada, si…amintirile din copilarie. Cei doi nu m-au deranjat. M-au lasat sa savurez de una singura acele clipe magnifice si le-am fost deosebit de recunoscatoare pentru asta. Am cules mere, cu drag, plimbandu-ma printre copaci. Era un aer atat de curat si placut acolo. Toate amintirile din copilarie au inceput sa razbata de sub povara anilor care au trecut.
Cand eram mai mica, imi placea enorm sa merg in camp. De obicei, toamna, mergeam cu surorile mele la cules mere si, cu toate ca eram inca destul de mica, insistam enorm sa merg cu ele si sa le ajut, nu cumva sa ma lase acasa. Mergeam si la cules struguri. Sunt niste amintiri atat de senine din copilarie mea, pe care le pastrez in adancul inimii mele. Din pacate, surorile mele sunt in alta tara in momentul de fata, de aceea, ne vine cam greu sa mai repetam acele momente.

Dupa un timp, a venit si iubitul meu sa ma ajute la cules mere. Stie ca-mi place enorm, de aceea mi-am permis sa ma topesc in imbratisarea lui calda. Mirosul de toamna si mere, omul acesta drag alaturi, voiam sa dureze o eternitate acel moment, sa se repete la infinit, sa mai stau langa el, in bratele acele protectoare si sa ascutl cu bate vantul si sa respir aerul copilariei mele.
Am facut un popas, pe o patura, sub un copac ingalbenit. Prietenul nostru avea branza de casa si un vin facut de el. Acum si gusturile imi aminteau de copilaria mea. Imi doresc atat de mult sa pot sa le ofer si copiilor mei experiente asemanatoare. Mi se pare ca sunt atat de intense si autentice. In acelasi timp, ma gandesc cat de trist este faptul ca unii oameni nu cunosc mirosul merelor toamna si gusturile acelea tomnatice, la umbra unui copac imbatranit.