Unele persoane nu apar intamplator

Stiti, eu sunt de parerea ca unele persoane nu apar intamplator in viata noastra. Stiu ca poate fi creata o intreaga polemica pe baza acestei teme de discutii, insa, poate unele coincidente nu sunt tocmai coincidente. Vreau sa scriu astazi despre o persoana care a aparut in viata mea spontan, dar nu a lasat ca povestea sa se termine acolo. Desigur, este vorba despre un barbat, pe care l-am cunoscut intamplator la o intalnire de prieteni.

Nu era un prieten foarte apropiat cu cineva dintre cunoscutii mei, de aceea, cu toate am comunicat, nu ne-am intalnit dupa. Stiu, poate parea ciudat ceea ce scriu acum, insa sunt unele persoane care iti lasa un fel de sentiment ciudat. Sunt acele persoane care au ceva aparte, ceva special, care nu poate fi descris, insa, exista, sigur, exista. Pai, el este genul de barbat despre care nu poti sa spui concret cum anume este.

Dupa asta, ne-am intalnit intamplator in oras, cam la distanta de o luna sau chiar doua dupa acea iesire cu prietenii. Ne-am vazut intamplator, de aceea am fost amandoi surprinsi, am schimbat cateva replici. Am stat cam 10 minute la discutii, apoi am plecat fiecare in directia sa. Sincer, trebuie sa recunosc faptul ca m-am gandit la omul acesta. Ca mi-am format o imagine in cap, care s-a dezvoltat de la prima impresie pe care mi-a creat-o: ca este un barbat inteligent, ingrijit si foarte respectuos. Cu toate ca in grupul de prieteni la acea iesire nu au fost abordate teme de discutii foarte profunde, totusi, era acea senzatie ca omul acesta este mai inteligent decat lasa sa se vada.

Au trecut cateva luni de atunci, pana cand, intr-o seara mi-a scris. M-a intrebat ceva formal, despre un proiect si am inceput sa vorbim. A doua zi, il vad in statie. In zadar am incercat sa-l strig pe nume, din pacate nu m-a auzit. A fost o intalnire atat de ciudata, chiar daca unidirectionala. Am incercat sa-I gasesc numarul in telefon ca sa-l sun, insa mi-am dat seama ca nu il aveam. De aceea am ramas de cealalta parte a strazii pentru a-l urmari, in speranta ca va intoarce capul, insa nu a facut-o. Desigur, seara i-am scris, si am ras amandoi de faptul ca nu m-a observat. Astfel, s-a adeverit ca stam in acelasi cartier. Au trecut cam doua saptamani, insa, discutiile noastre nu au evoluat nici intr-un fel. Eu am plecat din oras, aveam alte drame sentimentale atunci si am revenit deja toamna.

Era in troleibuz, voiam sa cobor in statie, cand am avut o senzatie ciudata ca cineva mi-a rostit numele, ca cineva este in apropierea mea. Cu toate astea, nu am observat pe nimeni. Abia dupa cateva minute, primesc un mesaj pe telefon de la el. Deci, el era. Sincer, m-a emotionat acest lucru. O alta intalnire unidirectionala, cum o numesc eu. L-am sunat sa-mi cer scuze pentru faptul ca nu am fost atenta sau ca, de fapt, eram atat de ingandurata, incat nu l-am observat. Am ras bine si apoi ne-am luat ramas bun. La 10 minute dupa asta, mi-am luat inima in dinti si l-am chemat la o cafea. Asteptam cu sufletul la gura raspunsul lui. De fapt, si el se gandea sa ma cheme la o cafea. Ce coincidenta! Am stabilit o zi in care puteam iesi amandoi.

Si iata ca a venit ziua respectiva. Dar, mie, nu stiu de ce, a inceput sa mi se faca teama. Eram cu prietena cea mai buna si am decis ca nu merg. Nu voiam sa merg. Nu ma simteam deloc sigura pe mine, imi era intr-un fel teama, nu stiam cum va fi, ce vom discuta. Stiam ca ma port ca o fetita de 14 ani, insa nu puteam sa fac nimic cu mine, refuzam in ruptul capului sa ies din casa. Punct. Bine ca era prietena mea cu mine, care nu m-a lasat sa-I dau mesaj si sa-I spun ca nu mai vin. Ea m-a incurajat, ba, mai bine spus, m-a impus sa ies cu el. M-am imbracat, desigur, cu greu mi-am ales hainele si am iesit. Aveam niste emotii, mai simteam ingrozitor.

Cum a fost intreaga seara? Extraordinara! Aveam dreptate, este un barbat foarte inteligent, am avut niste dezbateri de nota 10, am discutat despre marii filosofi, despre problemele vitale, era o conversatie aprinsa, cred ca toti oamenii din cafenea se uitau ciudat la noi, noua, insa, nu ne pasa. Eram prinsi in discutii si nu voiam sa cedam. Am petrecut o seara foarte frumoasa. Imi plac mult oamenii care stiu sa ma provoace din punct de vedere intelectual. Si el este acel gen. Oare, sa cred in coincidente?

FacebookGoogle+LinkedInTwitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *